E vorba de o resursa foarte pretioasa”, spune pentru New York Times Anthony Colaprete, aflat in spatele satelitului de la NASA care analizeaza craterele de pe suprafata astrului noptii, Lcross, si care a realizat noua observatie dupa ce s-a izbit de solul lunar – cum era programat. „[Aceasta suprafata] este mai umeda decat unele locuri de pe Pamant”. Nisipurile din Sahara, de exemplu, contin apa in in proportie de 2-5%, iar aceasta este strans imbinata cu minerale. In craterul lunar recent analizat, botezat Cabeus si invaluit complet in intuneric, apa se gaseste sub forma unor particule de gheata in stare aproape pura, amestecata cu solul, ceea ce o face usor de extras.
In noiembrie anul trecut, la o luna de la prabusirea Lcross pe suprafata lunara, echipa din spatele satelitului a spus ca impactul a improscat in jur de100 de litri de apa, confirmand banuiala ca craterele de pe Luna contin gheata. Noile rezultate au urcat estimarile la circa 150 de litri si a calculat pentru prima oara concentratia apei.
La fel de surprinzatoare a fost si abundenta altor elemente si molecule, precum sodiu, argint, calciu, magneziu sau mercur, scormonite de Lcross in fundul craterului Cabeus – unul dintre cele mai reci locuri din sistemul nostru solar –, in apropiere de polul sudic al Lunii. Avand la indemana aceasta multitudine de minerale, oamenii de stiinta de la NASA pot presupune ce fel de obiecte s-au ciocnit de suprafata lunara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu